Pe planul infrastructurii de transport Timişoara este un nod feroviar în centrul celei mai dense reţele de căi ferate din România, fapt care permite multiple legături cu localităţile din judeţ. Acestea permit oraşului un important aflux de forţă de muncă din toate colţurile judeţului. Principala gară de călători este Timişoara Nord, construită în 1857. Alte staţii, importante pentru transportul local, sunt: Timişoara Est, Timişoara Vest, Timişoara Sud. De la Timişoara există legături internaţionale directe spre Belgrad, Budapesta şi Viena.
Transportul auto a cunoscut o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2003, gradul de motorizare înregistrat la Timişoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule la 1.000 de locuitori, în comparaţie cu doar 315 înregistrate în capitală. Din acest motiv, traficul a devenit una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă oraşul, infrastructura existentă nefiind capabilă să suporte valorile ridicate ale traficului. Reţeaua de drumuri din interiorul municipiului are o lungime de 574 km şi ocupă o suprafaţă de 603 de ha.
Transportul public este asigurat de 13 linii de tramvaie, având o lungime totală de 145,8 de km; 22 de linii de autobuz (cu un total de 183,2 de km) şi 9 linii de trobeiluz (cu un total de 70,46 de km); 8 companii de taxi.
O importanţă deosebită o are transportul aerian. Timişoara dispune de Aeroportul Internaţional Traian Vuia, al doilea ca mărime din România. aici fiind amplasata a doua companie aeriana ca merime din Romania Carpatair. Aeroportul avand zeci de legaturi aeriene in intreaga europa.
